teoria ca teoria, dar practica ne omoară. La școală, pe de altă parte, profesorii le cer copiilor să reproducă informațiile și cunoștințele pe care ei le-au predat, părinții solicită teme scrise, mai ales la limba română și la matematică, teme care să-i țină pe copii ocupați până noaptea târziu. Profesorul care nu face asta nu este bun și nu se bucură de notorietatea celui la care copiii trebuie să facă meditații acasă. Interesant și trist, în același timp, este că cei mai mulți dintre noi afirmăm că ne dorim altceva, dar atunci când avem acel altceva suntem rezervați, temători, critici și facem aproape orice pentru a distruge ceea ce nu intră în normă, ceea ce nu este conform cu știința, așteptările, cunoașterea noastră sau experiențele noastre anterioare. Cu o astfel de abordare e greu să schimbi și să miști ceva, cu atât mai mult atunci când vorbim despre educație. Discutam zilele trecute cu un prieten din mediul de afaceri, care îmi explica căt greu îi este să găsească tineri absolvenți de facultate în care să investească și pe care să-i pregătească pentru business-ul lui. Mesajul lui era unul extrem de trist, dar real: ceea ce noi facem în școală nu-i pregătește pe copii/studenți pentru viața reală. Trăim timpuri în care nu acumularea și reținerea cunoștințelor sunt cele mai importante, ci înțelegerea, analiza, procesarea și aplicarea acestora în contexte diferite contează. Capacitatea de „a uita” ce ai știut și a re-învăța, de a lucra în echipă, de a comunica și de a relaționa este esențială pentru a funcționa în societate. Un copil pe care îl învățăm să fie răbdător, perseverent, curios, încrezător în el însuși este mai bine pregătit pentru a învăța pe tot parcursul vieții, dar și pentru a face față obstacolelor. Un astfel de copil înțelege mai ușor importanța practicii, a colaborării și a nevoii de a-și up-data înțelegerea și învățarea în mod continuu. Învățarea este un proces inovativ, de creare și recreare a sensului, nu doar de memorare și reproducere, fie ea și din cei mai cunoscuți autori, pentru că, până la urmă, esența educației este ceea ce rămâne după ce am uitat tot ce am învățat!