Decanul Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, Sebastian Popescu, consideră literaţia ştiinţifică baza de formare a viitorilor absolvenţi.
Efectul: gândirea critică
„Noi încercăm să dezvoltăm literaţia ştiinţifică, să creăm un vocabular dezvoltat al studenţilor de la Fizică pentru ca atunci când vor deveni absolvenţi, să poată explica pe înţelesul tuturor, dar cu termeni corect ştiinţifici, ceea ce se întâmplă în domeniul ştiinţei. Este foarte important ca studenţii să înţeleagă un text ştiinţific şi să poată povesti cu propriile cuvinte ce au înţeles, să aibă noţiuni adecvate peste un anumit nivel mediu“, spune Sebastian Popescu.
Potrivit acestuia, literaţia înseamnă să poţi citi un text, să înţelegi corect, să extragi idei principale şi să poţi să descrii ce ai înţeles: „Asta începe de la limbă şi literatură, când se extrag ideile principale. Scopul literaţiei este de a forma cetăţeni conştienţi, cu gândire critică şi care să poată lua decizii pe baza unei gândiri corecte.“
Primul pas: învăţământul preuniversitar
Formarea literaţiei ştiinţifice este mult mai grea atunci când în învăţământul preuniversitar nu s-au acumulat noţiunile de limba şi literatura română sau nu au ajuns la elevi un anumit nivel de cunoştinţe, consideră decanul de la Fizică. „Atunci când folosim un concept dintr-o prelegere proaspăt ţinută, încerc să evidenţiez care este contextul în care este folosit corect şi care sunt acelea în care nu este folosit corect. Încerc să le formez gândirea critică şi analitică astfel încât atunci când citesc un text, să sesizeze o anumită eroare ştiinţifică de exprimare. Dacă vocabularul este sărac sau abilităţile de comunicare nu sunt la un anumit nivel, nu pot construi la fel de lesne limbajul ştiinţific“, adaugă Sebastian Popescu.
Probleme cu noţiunile de bază
Cadrul didactic ieşean recunoaşte că a întâlnit destui studenţi care nu cunosc nici măcar noţiuni de bază. „Am avut surpriza ca unii studenţi să stea să se gândească atunci când i-am întrebat: «Care este cauza mişcării, forţa sau acceleraţia?» Pentru că una este cauza şi altul este efectul. Dificultăţi mari am întâlnit la principiul acţiunii şi reacţiunii şi îl aud utilizat şi în limbaj cotidian. Au fost mulţi studenţi care au stat să se gândească dacă acţiunea şi reacţiunea sunt două forţe care acţionează asupra aceluiaşi corp sau nu.“
Manualele alternative şi lipsa laboratoarelor
O mare problemă identificată de Sebastian popescu sunt manualele de pe care învaţă elevii. „Cred că modalitatea în care a fost implementat la noi sistemul manualelor alternative a fost un eşec. Manualele de dinainte de ’89 erau ştiinţific corecte, dar foarte teoretizate. Manualele alternative ar fi trebuit să fie alese de elevi, nu de profesori. Acestea au apărut în variantă color, au mai multe experimente descrise, mai multe argumente legate de rezultatele experimentale. Marele dezavantaj este că şcolile nu au baza materială să realizeze măcar experimentele obligatorii din programa şcolară, la fiecare an de studiu. De când s-a introdus clasa 0, ştiu că multe şcoli au renunţat la laboratorul de fizică pentru a se crea noi clase“, spune fizicianul ieşean.
Cheia este experimentul
În viziunea cadrului didactic, experimentul este cheia înţelegerii multor noţiuni din materii precum fizica sau chimia, obiecte considerate mai „aride“ de către elevi. „Ideal ar fi ca elevul să experimenteze singur. Doar aşa pot înţelege ştiinţa! Fizica este o ştiinţă experimentală, la fel cum este chimia. Elevul poate fi atras spre ştiinţă doar dacă experimentează. Aşa este omul, curios prin natura lui. Drumul spre cunoaştere este prin experiment. Învăţând doar cu manualul în faţă, nu înseamnă decât că poţi să îţi imaginezi ceea ce citeşti. Mulţi dintre cei care spun că nu le place nu reuşesc să-şi imagineze. Ei au nevoie de experiment, în primul rând. Atât la fizică, dar şi la chimie“, adaugă Popescu.
Lipsa de pregătire a profesorilor
O altă problemă întâlnită de decanul de la Fizică este lipsa de pregătire a cadrelor didactice. „Unii profesori folosesc ca material didactic jocurile, diferite filmuleţe care simulează ceea ce se întâmplă în natură. Aşa, elevii văd acelaşi lucru şi pot să-şi imagineze acelaşi lucru. Sunt cadre didactice care folosesc materiale neconvenţionale pentru a-şi putea realiza experimentele, iar copiii pleacă bucuroşi că au experimentat şi că au înţeles fenomenul. Asta este foarte important. Formarea literaţiei ştiinţifice se face din grădiniţă. Problema mare este că educatorii şi învăţătorii nu sunt pregătiţi pentru ştiinţă. Am văzut un manual de clasa a IV-a unde autorul punea egal între forţă şi volum. Ceea ce nu e corect. Trebuie, pe urmă, să-i explici copilului care a învăţat aşa că nu e corect. El îţi va spune că «Aşa am citit în carte şi aşa mi-a spus şi Doamna!» Şi atunci e foarte greu de convins“, consideră Sebastian Popescu.
Potrivit unor sondaje efectuate în SUA şi Marea Britanie, tinerii nu stăpânesc termeni care se învaţă în clasele primare şi au probleme cu citirea unui text cu voce tare. „Potrivit unor teste publicate, mai mulţi americani au fost întrebaţi dacă «Pământul se învârte în jurul Soarelui sau Soarele în jurul Pământului». Rezultatele au arătat că mulţi au răspuns că «Soarele se învârte în jurul Pământului!». Specialiştii au făcut comentarii îndelungi pe marginea acestui aspect.
Recent, a fost făcut public un sondaj comandat de universităţile britanice care a arătat că o treime dintre absolvenţii de învăţământ superior din Marea Britanie au probleme în citirea cu voce tare a unui text în limba engleză şi cu probleme de numărare. Aceasta este o consecinţă a masificării sistemului de învăţământ. Toate aceste aspecte ţin de literaţie. Şi la noi sunt mulţi studenţi de anul I, cărora, dându-li-se o carte din care să citească cu voce tare, în faţa clasei, nu s-ar descurca“, explică Popescu.
Text aparut in 7 EST