Spuneam zilele trecute, preluând date dintr-un raport McKinsey, că într-un proces de reformă coerentă și susținută, primele rezultate de îmbunătățire apar în aproximativ 6 ani. Primul, și poate cel mai important, pas este identificarea, asumarea și recunoașterea stării sistemului educațional respectiv. Mai concret, studiul identifică patru situații în care se poate afla un sistem educațional care dorește să intervină pentru reformare și îmbunătățiri:
• De la slab performant la rezonabil
• De la rezonabil la bun
• De la bun la foarte bun
• De la foarte bun la excelent

Trecerea de la un stadiu la celălat este asemenea unei călătorii dintr-un loc in altul, care nu poate fi realizată fără parcurgerea pas cu pas a fiecărui kilometru, am putea spune. La fel este și în procesul de transformare a sistemului educațional. După ce știi unde te afli, începi călătoria care, atenție, trebuie realizată în întregime pe traseul stabilit, fără scurtături sau alte șmecherii.
Acum, în ce ne privește, eu cred că sistemul educațional românesc este în prima situație, adică avem nevoie de măsuri coerente care să transforme sistemul din unul slab performant în unul rezonabil. Nu cred în arderea etapelor, chiar dacă noi, ca popor, am demonstrat că am avea această capacitate. În educație, arderea etapelor este similară construirii unei case pe o temelie de nisip. Vin furtunile și casa se va dărâma! Nu cred că ne dorim asta pentru copiii noștri! Ei trebuie să aibă temelii trainice, susținute de valori, cunoaștințe și competențe care să-i ajute să învețe pe tot parcursul vieților lor. Revenind la primul stadiu în care se poate afla un sistem educațional, principalul obiectiv al acestuia, spune raportul, este eradicarea/reducerea analfabetismului funcțional, adică formarea comptențelor de literație ale copiilor la lectură, matematică și științe. Altfel spus, elevii să fie capabili să citească si SA ÎNȚELEAGĂ! Ca acest lucru să se întâmple, spun autorii raportului, trebuie să ne ocupăm de profesori, ei fiind cei care pot și TREBUIE să faciliteze și să genereze învățarea. Aseară, în jurul unei mese de Crăciun, discutam cu prieteni dragi despre acel punct zero de la care ar trebui să plecăm într-un proces de reformă autentică în educație. Azi, reluând acest studiu, mi se confirmă ceea ce cred: cheia este în clasă, în mâna fiecărui profesor și în școală, în mâna fiecărui director. Cu ei și de la ei trebuie să începem…profesor cu profesor, parafrazându-l pe Juran.